Veniți la înmormântarea rușinii?

Nu pot să cred că se întâmplă așa ceva. Nu pot să cred că suntem capabili de asta. Că am coborât chiar atât de jos. La început de decembrie, doi parlamentari PSD au demisionat din PSD și au mers la Victor Ponta.
Pe 3 decembrie, da?, cei doi parlamenari PSD au zis: „plecăm, Livache, adio, te-am pupat pe hamster!”.
Eh, ce credeți? S-au întors în PSD. Cum e posibil așa ceva? Mihai Mohaci și Mihai Popa, ei sunt indivizii!
Am auzit multe în politica noastră, multe tâmpenii, traseisme ordinare și tot ce mai vreți, voturi cumpărate, șantaje, orice. Dar să pleci azi de la un partid la altul și să te întorci după două săptămâni, asta n-am mai văzut și e de o infinită rușine.
Cum mai au oamenii ăștia tupeul să iasă pe stradă, cum mai au tupeul să dea ochii cu colegii, cu alegătorii, cu oricine? Pe bune, ce trebuie să se întâmple ca să stați naiba acasă, încuiați de propria rușine?

E limpede, nimic, dar nimic nu poate să-i oprească pe acești ipochimeni. Ați văzut și declarația acelei deputate de la PSD: ne dăm pensii mai mari pentru că merităm, pentru că de-aia, pentru că așa vrem! Adică nu mai e vremea de argumente, de nimic. Facem ce vrem, cum vrem, și aia e. Nu mai întrebați, că nu puteți afla nimic. N-avem rușine, dăm pe-afară de tupeu și cam asta e toată povestea!

Ce-ar fi peste asta?
Să se așeze în bănci în Parlament și să aibă listă de prețuri cu toate cele: cât costă votul, cât costă o lună într-un partid, cât costă pe an… Hai, băieții, hai, cincizeci de lei și vă fac un vot mic, sau dați trei sute și sunt al vostru toată noaptea?

Distribuie:

Copiază linkul
Linkul a fost copiat
Dezvoltare web