Unde se duc banii când se duc?

Vă cer câteva minute pentru România reală, dacă nu sunt exagerat în aceste zile cu o astfel de propunere.
E pe țeavă, și v-am povestit, programul ”Investește în tine”. Mai exact, credite pentru tineri, să studieze, să meargă la sală, să urmeze cursuri de limbă sau de specializare. Credite rambursabile, dar fără dobândă. Aceasta fiind asigurată de stat. Mă rog, tot din banii noștri, dar așa se zice. Spuneam aici că este o propunere care poate să fie bună, dar că trebuie văzute toate consecințele.
Iată și riscurile. În urma unor astfel de creditări, în multe țări europene, au crescut taxele la universitate. Pe ideea: băi, dacă se pot împrumuta mai ușor tinerii, atunci hai să le luăm mai mulți bani pe taxe.
Mai mult decât atât: în unele țări scade suma pe care statul o bagă în învățământ, pe motiv că studenții vin ei cu bani pe care îi aruncă pe piață. Din creditare, evident. Că, vorba aia: hai să luăm, sunt fără dobândă, lasă că-i dăm înapoi după ce ne angajăm.
Un singur exemplu: ”În perioada 1989-2009, contribuţia statului olandez în finanţarea învăţământului superior a scăzut cu 38%, în timp ce nivelul de creditare al studenţilor a crescut cu 105%.”

Mai mult, organizații ale elevilor și studenților cer de urgență o întâlnire cu guvernul, unde să discute toate aceste riscuri. Iar asta arată ce? Că e bine să vorbești cu toți cei implicați înainte de-a trage glonțul. Și că e bine să vezi cum s-a întâmplat și pe la alții, că n-am inventat noi Educația pe lumea asta.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat
Dezvoltare web