Țară de secrete

E imposibil să faci o societate democratică, un stat de drept, cu partide, oameni și instituții care nu colaborează și care folosesc legea în alte interese decât acelea ale comunității și binelui general.

Citeam câte ceva despre ancheta referitoare la mitingul de anul trecut, de pe 10 august. Mai e puțin și se face un an de atunci. Habar n-avem de ce au turbat atunci jandarmii din dispozitiv, ce naiba făcea disperatul ăla îmbrăcat în alb alb care dădea din mâini ca un caratist drogat. Nu știm cine a dat ordinul intervenției, de ce și cum s-a gândit. Spre exemplu, documentul referitor la organizarea acţiunii jandarmilor pentru mitingul din 10 august rămâne secret. Poate că acolo s-ar afla parte din adevăr, nu? Actul a fost cerut de procurorii care investighează ce s-a întâmplat atunci în Piaţa Victoriei. Însă doamna Carmen Dan a zis că s-a făcut o comisie, iar comisia aia a stabilit că acel document cu organizarea acțiunii jandarmilor conţine informaţii ce nu pot făcute publice. Mamăăă, m-ați spart! N-am auzit porcărie mai mare. O comisie care a zis: secret, pa! Nu e o lege, totuși?

Că dacă fac eu acum o comisie, vă asigur că acea comisie o să dea exact rezultatul pe care-l vreau eu. Deci ăștia care s-au luptat ei cu statul paralel de au căzut pe jos, bineînțeles, sunt și ei tare secretoși. Pentru că la noi, de cele mai multe ori, secretele de stat nu ascund cine știe ce chestiuni strategice de siguranță națională, ci mizerii, abuzuri făcute de instituții la adresa cetățenilor.

Aa, am citit și o glumă: Carmen Dan declară că va merge la audieri, dacă procurorii o vor chema. Ca să spună ce? Că totul a fost legal? Bună glumă, bună.

Distribuie:

Copiază linkul
Linkul a fost copiat