E amuzant când dai de cineva care-ți dă peste nas rapid. Unul de-ăla care nu a participat la discuții până la un punct, care nu știe că ăia de la masă se ceartă de două ore…
Așa am avut impresia că s-a întâmplat acum la Strasbourg. România s-a dus cu lecția învățată… Da, da, România, și o să vedeți de ce România. Of, săraca, a tocit toată noaptea cred. Eh, și s-a dus acolo România și a început: și Serviciile, și protocoalele, că nu se poate, că…
Și au venit ăia: Alo, alo! Da, da, ce e? N-auzi, că serviciile, că ascultările, că amestecul în Justiție, că protocoalele..
Alo, alo! N-auziți că…
Alo, am auzit! Păi, rezolvați, făceți o anchetă, nu e bine să fie așa, cu protocoale, rezolvați.
Păi, da, dar… Dar ce? Rezolvați.
Și rezolvați și Codurile penale, și asta.
Eh, atunci am văzut fața hidoasă a României: adică cum să rezolvăm… nu avem pe ce să ne mai certăm? Păi și noi ce mai facem?
A fost un șoc pentru România. Parcă a primit ordin de pensionare la 25 de ani.
Și a mai făcut România o nefăcută!
O știți pe România: când e în România vorbește numai de stat paralel. Stat paralel în sus, stat paralel în jos, ca să se certe, ca să caute scandal, ca să fie isterie. Eh, România nu a pronunțat nici măcar o dată la Strasbourg ”stat paralel”. Ce e cu tine, România, ți-e rușine?
Adică, Românio, aici te faci de baftă, îți pui poalele în cap, dar când ieși din țară nu mai zici stat paralel? Știi și tu că e o prostie? Ți-e jenă? Știi că ești penibilă?
Noi ți-am tot zis, România, dar tu nu și nu Batman, Batman.