Cu toţii cunoaştem România de azi, ţara în care, dacă nu te ajută părinţii cu bani, îţi iei apartament la 60 de ani. Aa, cu credit, evident! În România, unul din 6 tineri care se mută din casa părinţilor nu reuşeşte să se susţină singur, fiind nevoit să se întoarcă acasă. Evident, e o situaţie cu dezavantaje atât pentru părinţi, cât şi pentru cei tineri.
Şi pentru că tot avertizez aici asupra dezechilibrelor profunde din ţara noastră, mai spun că jumătate dintre tinerii sub 25 de ani lucrează în agricultură sau comerţ cu amănuntul. Aceste domenii sunt cele cu venituri mici pentru că valoarea adăugată este mică. Pe ideea: banii puţini se fac greu.
Băieţii pleacă de acasă în România la vârsta de 30 de ani afându-ne pe locul 11 în UE28. Dacă punem toate aceste cifre în contextul mai mare al unei Românii care îmbătrâneşte de la an la an, ajungem la un tablou deloc încurajator pentru viitor.
Ce spun toate acestea despre cum va arăta România?
Hm, nu ştim. Dar am vrea să aflăm. Am dori ca astfel de discuţii să fie în prim-planul societăţii. Spre exemplu, ultimele date de la INS arată că ponderea persoanelor în vârsă a crescut faţă de 2017. Sunt cu 350 de mii mai mulţi oameni în vârstă, adică peste 65 de ani, decât tinerii până în 14 ani.
Evident, trendul contează, faptul că există o scădere demografică vizibilă şi constantă.
Dar hei, să întindem grătarele, că e încă 2018, mai e mult până departe nu?
Dar cât de departe este acest departe? Dacă e foarte aproape totuşi?
BitStone