Unirea e Mică, dar e a noastră

Și, cum ați sărbătorit Unirea Mică? Știu, nicicum.
Despre ce e Unirea Mică? Eh, despre ce să fie, atunci când cu Cuza, cu ăia, am făcut la școală, dar am uitat. Căutați și voi pe internet!
159 de ani de la Unirea Mică… deci nu e nici ceva rotund. La anul, la 160 de ani facem paranghelia mare. Concerte gratis… concertele gratis sunt acele spectacole plătite de la buget. Adică gratis, că nu noi dăm banii ăia de la buget Nuu, deloc. Concerte gratis pe banii noștri, cam așa e.

Dar avem în iarnă, pe 1 Decembrie, Unirea Mare… acolo e tare, asta e așa, de încălzire, o ciorbiță și un șpriț subțire. La iarnă se lasă cu friptane, se face Catedrala Mântuirii, mamă, presimt că o legăm cu Crăciunul, până după Sfântul Ion o ținem numai într-o sărbătoare.

Eh, dar uite, totuși, ceva la care să medităm, dacă tot nu a fost paranghelia mare azi: la elitele noastre. Unirea Mică este produsul unei generații pașoptiste care i-a împins pe români spre modernizare prin adoptarea modelului occidental. A fost, în primul rând o unire în jurul unui model de societate. Nu degeaba prima ofensivă a dreptei extremiste din interbelic a fost împotriva pașoptiștilor care vânduseră țara modelelor străine.

Aveam o țară eminamente rurală, săracă și înapoiată. Și avea să rămână și ani buni de-atunci încolo, doar că avea în față o direcție, o țintă.
Poate că ar fi bine să reflectăm puțin la asta acum, când lipsa reperelor își face de cap în acest ținut, de multe ori pe nedrept numit țară.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Starea Nației 24 ianuarie 2018

Pe drum, episodul 1

Fiscul nu știe să ceară bani

Viorică fără frică

FFF mare atenție

Teste de sarcini politice

Aia mică, Unirea

Dezvoltare web