Are românul o boală: bă, să fie mult, să fie mare. Și când comandă de mâncare. Cât să fie: Eh, fă așa, pune multe acolo, să fie. Vrea cineva salate?
Nu, nu? Eh, adu totuși și trei salate, să fie, poate ciugulim așa…
Dar toată pasiunea asta pentru mult și mare și să fie atinge cote demente când e vorba de sărbătorit chestii. Acum, cu Centenarul, e dezmăț.
Mare, bă, mare, să fie de să ne țină minte lumea luminată. Știți că pe palatul Victoria, pe guvern, e un drapel imens al României. Ca și cum astupi rahatul, știi? Cum, mă, să învelești guvernul în tricolor? De ce? Ce să fie în mintea ta? Arăți că ești patriot sau cum?
Dar fiți atenți aici confruntare: doi primari de comune se luptă în steaguri, nene.
Da, de Centenar, vor să facă niște steagri cum nu s-a mai pomenit. să ne țină minte și mistreții din pădure.
Primarul din Perișani, Vâlcea, zice așa: „Ne-am dori să arborăm pe culmi cel mai mare steag, ca să cinstim astfel Centenarul”.
Ce vrei, nene, mai frumos: ne-am gândit să punem pe culmi un steag mare.
Și? Și nimic, ne uităm la el. Și în timp ce te uiți așa la steagul ăla mare parcă-ți mai trece de canalizări, de veceul din fundul curții, de lipsa dispensarelor, de asfaltări… te uiți la steag și zici: uite, bă, au trecut 100 de ani. De când? De acum o sută de ani, cum de când? Auzi ce întrebare tâmpită!
În sudul județului, la Bălcești, pune primarul un steag de 54 de metri pătrați, sus, pe deal, să se vadă cică de la zeci de kilometri. De ce? Ca să se uite oamenii la un steag, logic.
Nu vezi niciunde în țara asta: domne, de Centenar avem un program se numete 100 de școli care se numesc România 100. Pentru că le-am inaugurat la Centenar, așa am cinstit noi memoria acestui neam. Deoarece cu școli, cu educație se face o țară! Nu, nene, hai să facem ceva mare.
Să dați seama că peste o săptămână, două așa, apar alea cu: cel mai mare cârnat, de Centenar: să ne facem ștreang din el, să atârnăm România de grindă.
BitStone