A mai apărut o șmecherie în România: produsele românești. Sună tare ciudat, nu? Explic. S-au îndrăgositit românii, culmea, de produsele românești. Ideea e că produsele românești nu prea mai există. Mere, roșii, tot soiul de legume și fructe. Oo, sunt la mare preț, ce vorbești, că românii fac lucruri bune. Pământul mănos, mă!
E un caz clasic de făcut bani pe degeaba. De ce zic pe degeaba: păi, s-a umplut brusc țara de produse românești. Iar anchetele arată că firmele cumpără roșii din Spania sau Turcia sau de pe unde mai găsesc apoi scriu pe ele că sunt din România. Cum? Cum vor ele. De ce? Pentru că pot, pentru că nu se fac controale, iar când se fac se poate încheia totul cu o șpagă mică.
Ideea e că produsele românești costă, nenică! Unele chiar dublu față de turcismele alea mizerabile. Iar oamenii dau bani, că, na, ținem la calitate și la sănătate!
Și-acum, să râdem de noi: am distrus cât s-a putut distruge din agricultură, s-au vândut pământurile la greu la firme străine, după care ne-am dat seama: ”aa, stai, frate, că vrem produse românești.”
Dar produsele românești, ani întregi, au fost refuzate de marile magazine. Să sunt mai scumpe, că nu sunt perfecte, că se strică mai repede. Se strică, idioților, că sunt naturale, n-au în ele tot tabloul lui Mendeleev. Între timp, crescând cât de cât putereea de cumpărare la orașe, s-a extins și piața bio, eco, o piață de care tot mai mulți se întreabă cât de eco și cât de bio o fi.
O să ne ucidă, oameni buni, înainte de toate, nu azotații nu știu de care, nu nitriții nu știu de care, ci această lipsă totală de încredere.
Iar ea este întemeiată de la un capăt la altul, pentru că știm ce le poate pielea autorităților care ar trebui să controleze și știm ce le poate pielea speculanților.
BitStone