Nouă mai, Ziua Europei, Declarația de independență a României, la 1877, o zi importantă. Au venit liderii europeni la Sibiu.
Bineînțeles, e grabă mare, timpul e important… deh, liderii care gândesc ei pentru noi… Dar aș fi făcut un experiment: i-aș fi adus pe toți cu trenul de la București. Serios. Această călătorie ar fi spus multe și despre România și despre Europa de azi. În primul rând ar fi arătat decalajele de dezvoltare dintre țările UE mai vechi și astea mai noi, ca România și Bulgaria. Dar ar fi arătat și cât de încet și anapoda se dezvoltă România.
În al doilea rând, ar fi arătat ce bani investim noi în infrastructura feroviară. Vă amintesc, viteza pe calea ferată este cea mai mică din UE și asta nici că se va schimba curând. Din contră, ne putem aștepta ca lucrurile să se înrăutățească. Când nu ai autostrăzi și trenurile merg așa… îți dai seama cum merge și biznisul. La fel ca mărfurile.
Să vă amintesc de tot mai desele accidente feroviare? Ieri a luat foc locomotiva unui tren de marfă la Blaj. Mecanicul a sărit din locomotivă la timp, s-a salvat. Din fericire. Pentru acest an, doar CFR Călători are pierderi estimate la patru sute treizeci și unu de milioane de lei.
Știți cum arată majoritatea trenurilor. Dezastru. Despre trenurile personale nici nu are sens să vorbim, sunt niște dughene pe roți.
De-aia e instructivă o călătorie cu trenul. Spune multe despre România. Și despre UE, cum ziceam. Pentru că România e veceul din fundul curții UE.
Să vezi așa cum se oprește trenul în câmp fără nici un motiv… e fabulos, de-un absurd total. Nu știe nimeni de ce s-a oprit, nașul se miră și el, o fi tras cineva semnalul, poate se lucrează, poate s-a defectat locomotiva, sau, cine știe, poate a furat cineva șina. Orice se poate întâmpla.