Românii din străinătate trimit în țară 4 miliarde de euro pe an. Este enorm, oricum ai lua-o. De multe ori ne bucurăm când auzim asta și nu prea vedem drama din spatele acestor cifre. Între 2000 și 2015 populația României a scăzut cu 12 procente. Este una dintre cele mai mari scăderi de populație din lume, exceptând zonele de conflict.
Mulți, foarte mulți dintre cei care pleacă o fac pentru locuri de muncă prost plătite acolo, trăiesc în condiții mizere, pentru a pune bani de-o parte ca să trimită în țară. Știm foarte bine: își fac aici apoi case, un rost, cum se zice. Dar sunt oameni care nu vor avea pensii, care odată cu înaintarea în vârstă se vor lovi de alte probleme. Sunt oameni care nu se integrează acolo unde merg, care nu-și văd viitorul acolo, ci aici, în țară.
Dramatică este situația copiilor rămași, iar de-a dreptul tragice sunt cazurile de sinucideri în rândul copiilor părăsiți de părinți în țară, la bunici.
Pe de altă parte, a plecat un întreg segment de oameni bine și foarte bine pregătiți. Știm cum au fost tratați: ”Plecați, dacă o duceți mai bine acolo!”
Acești oameni bine pregătiți cu greu se vor mai întoarce în țară. Ei lucrează pe salarii bune, și-au trimis copiii la școli, și-au făcut acolo o viață. Deci, nu doar că natalitatea a scăzut și, prin urmare, populația îmbătrînește, dar au plecat și pleacă mulți oameni activi. Iar despre toate acestea noi vorbim și ne cramponăm în zona: ”Bă, dar câți bani trimit, ce bani? Oare nu putem să-i impozităm? Dramele sunt însă mult mai mari și nediscutate.
BitStone