S-a deschis dosar penal și pentru pesta porcină africană. Se urmărește dacă măsurile luate au fost legale. Dosarul penal e un fel de… ăăă, și se pune puțină sare, după gust. Orice situație din societate se asezonează cu un dosar penal. Așa, pentru gust.
Și e un dosar in rem: un fel de jet împrăștiat. Bă, ne uităm, studiem, vedem.
Dacă nu e dosar penal cu ceva, probabil chestia aia nu s-a întâmplat.
Ar trebui și la copii: îi scoți certificat de naștere și un mic dosar penal. Așa, ca să-i meargă bine în viață.
PNL a făcut o pasiune pentru plângeri penale. Cred că nea Orban se uită la tv și își notează, iar pe la prânz o ia spre tribunal: plângere pentru aia, pentru aia, 5-6 plângeri, să vadă lumea că muncește.
Ăștia de la putere trăiesc un delir al anchetelor: sunt cu suspendări, cu comisii speciale, îl caută toată ziua pe Iohannis cu ANAF-ul. E amuzant și când se aude că: bă, s-a închis dosarul ăla! Aa, normal, l-au rezolvat, au făcut ei ceva.
Sau: incredibil, domne, cum a zis ceva, cum i-a făcut dosar, nu se mai poate.
Ideea e că inflația asta de plângeri și dosare nu arată nicidecum că societatea ar fi mai dreaptă, că am fi pe un drum bun sau că ar fi crescut încrederea în justiție, nicidecum, ci doar că nu mai există argumente, căi de atac, un minim dialog între tabere: nimic, nene, plângere penală, suspendare, anchetă, ANAF.
După care apar îmbrăcați frumos la tv conducătorii noștri și miorlăie ca o mâță în călduri: aa, dar știți, e Centenarul, trebuie să fim uniți, să fim… mi-e scârbă!
BitStone