Oamenii nu ”e” firme

Când e vorba să reinventeze absurdul, România e inepuizabilă.
Pe scurt: Arpad Kendi a fost miner la Lupeni, dar a ajuns om al străzii în Timișoara. Boschetar, da?
Eh, după 10 ani de boschetăreală, omul nostru hotărăște, ajutat de cineva, să-și schimbe viața, să se angajeze. Și se angajează, și-și schimbă viața, și îi face și el card la bancă, să intre în rândul lumii – în curând numărul de cont va fi mult mai relevant decât CNP-ul. Să nu-i spuneți asta fostului premier, Tudose. Dar când să-și ia și omul o merdenea cu banii munciți de el, ce credeți că se întâmplă? Contul era poprit de ANAF pentru că, timp de zece ani, primise amenzi de la polițiștii de stradă. Că nu avea acte și pentru vagabondaj. Asta mi se pare de-a dreptul stupid. E ca și cum îi dai unui om amendă pentru că, după ce viața i-a luat tot el încă trăiește. Amendă, tăticu’.

Nu v-am zis asta ca să-l plângem, să-l jelim pe acest cetățean. Că nu e mort. Nu, lucrează, iar prietenii pe care și i-a făcut luptă să-l scape și de rahaturile astea cu amenzile. V-am povestit ca să vedem totuși cât de mult avem de lucru în zona asta a instituțiilor, instituții care trebuie să învețe că lucrează pentru oameni, nu pentru acte, nu pentru hârțoage, nu pentru rapoarte și analize.

Am tot auzit lucruri ca ”domne, prevenția contează enorm”, ”avertismentele”, chestiii… nu, nimic. Amenda. Așa știu mulți, așa au rămas ei setați, funcționarii lu’ pește, care se cred Dumnezei: te amendez, iar dacă nu-ți convine, dă-ne în judecată, oricum nu răspund eu, răspunde instituția, dă-o la naiba! Da, așa arată un stat condus de proști.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Grimus – Piblokto

Starea Nației 22 februarie 2018

Începe războiul ăla mare

Dăncilă Prepeleac

Dezvoltare web