N-avem voie să ne plictisim de democrație

Dumnezeule, e plină presa de banii din noul buget care se duc la „asistații social”. Jale mare. E vorba de zece virgulă puțin la sută.
Exact ca anul trecut. Da, exact ca în 2018. Tragem linie și întrebăm: care e media UE? Și răspundem: aproape 20%. Sper că discuția, din acest moment, nu mai are nici un rost, iar isteria creată în jurul acestor lucruri e una hrănită fie din prostia unora, adică din neștiință, fie din mârșăvie, adică vinovat, cu intenție!

Plecând de aici, mă întrebam, fiind an electoral: ce este acela un alegător informat? Sincer, mi-e foarte greu să răspund.
Ce este acela spirit civic acum, aici, la noi? Iarăși, îmi este foarte greu să răspund. De un lucru sunt însă sigur! Dacă nu vom avea prezență masivă la alegerile din acest an, înseamnă că nu prea mai știm ce e cu țara asta. După doi ani de isterie continuă, după doi ani în care s-a trăit ca într-un infarct continuu, să vezi că vin doar jumătate dintre oameni la vot, înseamnă că ceva e strâmb rău de tot cu noi.
Au venit europenii, ne-au certat, s-a ieșit în stradă ca niciodată, s-au măcelărit legi și s-a mințit cum rar s-a întâmplat!
Nu am nici un dubiu: trăim într-un flux foarte bolnav de așa zise informații și așa zise știri. „Informații” care te țin captiv în propriile prejudecăți, așa zise știri care îți hrănesc ura față de unii sau de alții…

Sigur că a sta acasă este un vot. Sigur că a merge și a anula votul e tot un vot. Și sigur că atât timp cât plătești taxe și respecți legea, ai voie să tratezi votul cum vrei. Pe de altă parte, e justificată și întrebarea: ce sens mai are toată nebunia asta dacă atunci când vine ziua în care contezi tu nu participi?
Oo, da, servicii, procurori, partide care plătesc votul… dar, dincolo de toate, tocmai lehamitea cetățenilor față de democrație îi face puternici pe unii.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat
Dezvoltare web