Modelul ungar

De prea multe ori liderii noștri se agață de valori doar atunci când nu le sunt afectate afacerile. Ba mai mult, doar atunci când îi ajută la biznis.
Să luăm cazul lui Viktor Orban.
Ungaria geme de capital german. 3.200 de companii germane fac afaceri în Ungaria. Au peste 200 de mii de angajați. Un sfert din PIB-ul Ungariei stă pe companii germane. Ați auzit-o pe doamna Merkel vorbind ceva de antidemocraticul și dictatorul Orban? Exact.

Valorile, libertatea, justiția, dreptatea, instituții democratice… oo, da, toate acestea funcționează, sunt bune și frumoase. Bune de pus în discursuri, bune de show, de spectacol. Altfel, la firul ierbii, funcționează bisnisul, funcționează sumele mari.
Ce dacă a făcut Orban ce-a făcut, ce dacă a călcat presa în picioare, ce dacă prietenii lui au luat contracte de miliarde cu statul. Da, contracte estimate la 2,5 miliarde dolari. Să mai zicem de campania antisemită, antiimigraționistă? Astea deja sunt mofturi stângiste, nu?
Nu e asta o invitație către toate celelalte țări? Băieți, dacă sunteți drăguți cu noi, ăștia mari, ăștia puternici, să știți că putem să închidem ochii la multe nenorociri.
În Ungaria nu vor sări oamenii să apere instituțiile democrației. Nu, deloc, pentru că, pe moment, Ungariei îi merge bine. Economia se dezvoltă, șomajul e la minime istorice, investițiile cresc… Ca de obicei, oamenii se trezesc când e târziu, când îi atinge pe ei direct mizeria.
Mă gândeam: de ce la unguri nu se sperie investitorii? Ăă? Ca să vezi, al naibii paradox! La noi se sperie imediat, auzi! Imediat.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat
Dezvoltare web