Nu știu dacă ați observat, dar noi știm cele mai multe lucruri despre un eveniment exact atunci când se petrece. Apoi, cu cât se scurg orele, zilele, totul devine foarte confuz, iar la final nu se mai înțelege nimic.
În mod normal, pentru o lume normală, lucrurile stau invers: domne, stați, nu luăm acum decizii, la cald, ne gândim, să vedem în zilele următoare exact cum a fost. Nu, nene, la noi e pe dos.
Uite, cu protestul din 10 august, acum, la 3 săptămâni după, e un abur total. Prefectul zice că a dat ordinul la o oră, jandarmii la altă oră, șefii jandarmilor zic că prefectul a fost în piață, prefectul zice că nu… Halucinant e că te uiți în ochii lor și parcă ei așteaptă clarificări de la tine.
Bă, ați înnebunit? Nu știți ce ați făcut, când ați făcut și pe unde naiba ați fost? Ce fumați?
Cică: aa, să se facă o anchetă, să intervină parchetul, să… Da, mă, da, facem, dar voi așa, voi cu mintea voastră, chiar nu puteți să ne ziceți nimic?
Alt exemplu: protocoalele… cu Lazăr și Tudorel. Ba că nu știa ăla de ele, dar ălălalt zice că le-a trimis, dar le-a trimis fără două foi că s-au lipit când au fost trase la xerox… Gata, opriți-vă, nici nu vrem să mai știm. Iar conferințe de presă, iar anchete, să vină, domne, să se facă lumină…
Cine să vină, mă, băieți?
Chiar pentru orice, pentru orice e nevoie de un dosar, de o comisie, de ani și întregi de audieri și rapoarte?
Adică azi se întâmplă ceva și a doua zi nu mai știți ce ați făcut?
Și oamenii, oamenii, noi, cetățenii, trebuie să stăm toată ziua să ne uităm la conferințele voastre? Băăă, ia, gata, liniște copii, în casă, că face Tudorel clarificări… iar dup-aia nu vă uitați la desene, că vine Lazăr cu alte clarificări, hai, că avem treabă luna asta, nevastă, te rog, să nu mă obosești diseară, că mâine dimineață are prefectul conferință de presă și vreau să văd, mă trezesc cu noaptea în cap…
BitStone