Gărzile omoară, dar nu se predau

Gărzile medicilor nu au fost recunoscute ca vechime. Mai exact, în Senat s-a votat împotriva unei astfel de inițiative legislative. În ultimii trei-patru ani au murit patruzeci și patru de medici în gardă. Se poate ca numărul lor să fie mult mai mare, pentru că unii s-au dus la cele sfinte după gardă, când au ajuns acasă, epuizați după șase sute de consultări și intervenții. Da, da, la Unitatea Primiri Urgențe se ajunge și la șase sute pe o gardă.
„Consider că toți cei care au votat împotrivă nu ne vor în viață, ci doar la muncă”, a afirmat azi medicul Dan Grigorescu, șeful Secției de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Braşov. Medic d-ăla pe bune, da. Dar ipocrizia este mult, mult mai mare: cum se face că un medic care muncește ca un câine e la mâna unora care muncesc vreo două zile pe săptămână, ba își mai fac și pensii speciale dup-aia? Ăsta e momentul în care îți vine să te dai cu capul de pereți.

Totuși, mai e un pas și mai e o speranță pentru acești oameni: nu senatul este camera decizională, ci Camera Deputaților. Poate că până atunci parlamentarii vor ieși din această postură mai mult decât jenantă.
Și încă ceva, foarte important: să nu cumva să-i auzim pe unii de la putere zicând: Ce mai vor, și ăștia, că le-am mărit salariile, le-am dat bani!
Da, da, ei consideră că dacă-ți dau bani, trebuie să taci. Îți cumpără tăcerea.
Nu asta s-a întâmplat și cu actorii care au protestat împotriva PSD? Să tacă, domne, actorii, că ni am fost ăia care le-au mărit salariile.
Aa, ok, deci a fost milă sau cum? Nu meritau? A fost mită?
Revenind la ideea de bază: ce legitimitate au unii care își măresc singuri salarii și pensii după ce se fac speciali, după ce se scot din rândul lumii, al fraierilor?

Distribuie:

Copiază linkul
Linkul a fost copiat