Știți cum erau diminețile acelea în care plecai la școală fără să fi învățat nimic?… Mamă, și ți se strângea sufletul de rușine: te ridică profa în picioare și tu ești borcan de murături, te uiți ca vita, nu știi nimic.
Cam așa se trezește Victor Ciorbea în fiecare dimineață. Mă duc la muncă, mă întreabă iar toți de ce naiba nu sesizez Ordonanța 7 la Curte și eu o să mă învinețesc, o să simt că am creierul băgat la mașina de spălat, vrum-vrum-vrum… amețeală, tăticu, amețeală cum numai Băse mai avea când se pregătea de CSAT.
Acum vreo săptămână, Victor Ciorbea spunea că așeaptă argumentele magistraților ca să sesizeze Curtea. Acum s-a ajuns la situația în care… boss, uită-te și matale pe fereastră ca să vezi argumentele: sunt judecătorii și procurorii în stradă. Ce argumente mai vrei? Mamă, a luat o culoare Victor când a auzit asta: exact vinețiul ăla superb, de asfințit la malul mării… Doar că un asfințit fără ochelari. Ce să mai zică?
Eh, a găsit ceva de zis: stai, domne, ce să sesizăm, nu vedeți că o vor schimba.
Aa, corect, mă, să nu facă două drumuri, cum ar veni. Săracul de el, ce gimnastică trebuie să facă, ce contorsionisme logice… Deși el știe că noi știm. Da, Victore, te vedem, transpiri, te agiți, te trec fiori, penibil. Asta e. Hai, schimbă-ți culorile de nervi, de jenă, de teamă.
Oo, da, omul nostru e și agresiv. A zis așa: Acum ce naiba atacăm și ce menținem?
Hai, măi, răule! Deci, el de-abia aștepta să sesizeze, dar l-a încurcat Tudorel. Of, of, exact când să facă treabă, i-a dat Tudorel peste mână.
De săptămâna viitoare cred că-și bagă medical. E gata!
BitStone