E o chestie în România că ai 20 de instituții care își împart același centimetru pătrat. Peste tot te întâlnești cu situații de genul: domn primar, de ce naiba nu astupi gropile pe drumul ăla?
Aa, îmi pare rău, dar drumul ăla ține de ministerul transporturilor. Sorryyy!
Parcă se și bucură când îți spune asta. Dar dacă te duci la minister și zici: ”domne, sunt drumurile alea… nu au pic de marcaj pe ele, noaptea nu se vede nimic. Murim ca niște animale…”
Aa, mă scuzați, doar drumurile sunt ale noastre, țin de minister, marcajele sunt la Drumuri și poduri sau la prefectură sau la ministerul Educației.
Trotuarele? Aa, trotuarele țin de primăriile de sector, dar drumurile de primăria generală… Aa, iar bordurile țin de ministerul bordurilor, s-a făcut acum…
Și nimic, dar nimic nu se poate face fără ministerul Mediului care trebui să măsoare nu știu ce în aerul din curbe… Și-abia după aceea dă un aviz pentru Drumuri și Poduri, dar uită să dea și pentru nu știu ce. Și uite-așa, trece timpul fără să se facă nimic. În acest timp, la televizor, vedem aceleași proiecte de autostrăzi. Interminabile. Proiectele zic, nu autostrăzile. Ele sunt doar nesfârșit de absente din viețile noastre.
Nu cred că azi există un om în conducerea acestei țări care să aibă habar de ce naiba există atât de multe autorități care își împart aceeași bucată de drum, de ce naiba unele se ocupă cu vopsitul, altele cu peticitul și altele cu trotuarele?
Evident, am dat acest exemplu pe care îl tot vezi la știri, dar e vorba că mai toate sunt împărțite în felul acesta în România. Birocrație multă, instituții peste instituții, adică multe locuri călduțe pentru oamenii partidului. Că până la urmă asta face aparatul de stat, la noi. Servește partidului, nu populației.
BitStone