Deserviciile făcute de Servicii

Nu știu dacă ați observat, dar avem mai multe feluri în care ne raportăm la Servicii. Odată e asta: Hai, bă, mă lași cu asta cu Serviciile: peste tot vedeți servicii. Că serviciile fac, că serviciile dreg, s-o lăsăm mai moale cu asta.
Altădată avem așa: când apar niște informații, când apar niște documente, hopaaa, păi sunt de la Servicii. ”Le-au dat” ăia de la Servicii.
Adică, vezi Doamne, ăștia de la Servicii au așa… au totul, de fapt, tot adevărul, toate dezvăluirile de pe lume și, din când în când, în funcție de interesele lor mai ”dau” câte ceva. Ne mai aruncă, așa, niște oase.
Unde vreau să ajung?
La faptul că vorbim despre Servicii ca parte din viața noastră: e parte a democrației noastre, e un fel de câine mare, nevăzut, care când și când își mai face de cap. Dar, DAR… e limpede că nu avem ce să-i facem, nu are stăpân acest câine, nu răspunde la nici un nume, nici un Cuțu-Cuțu nu e pentru el.
Atenție, nu zic că așa e, vorbesc aici de percepția din societate. Vorbesc de modul în care ne raportăm noi la ceea ce numim Servicii.
Ce arată, de fapt, o astfel de percepție: Unu – arată că, domne, presa de fapt nu e nimic altceva decât un instrument care dă mai departe ce vine de la Servicii.
Doi – nimeni nu e vinovat de fapt, pentru că, de undeva din spate, serviciile sunt cele care fac și desfac lucrurile în societatea noastră.
De-asta zic și tot zic: e bine să ne limpezim odată și odată cu Serviciile, cu rolul lor, cu legea lor de funcționare și cu felul în care ne raportăm la ele.
E foarte păgubos să rămânem la infinit în nămolul ăsta în care Serviciile ne arată ce e bine, ce e rău, ce dezvăluiri se fac, cui se dau doctorate, cine e acoperit, cât e de acoperit, sau dacă Parlamentul ăsta chiar controlează ceva sau nu.
Evident, evident că serviciile mi-au zis să spun asta!

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat
Dezvoltare web