Sunt cinci ani de la decizia definitivă împotriva lui Dan Voiculescu. Varanul, da. Nu s-a vândut, nu s-a valorificat nimic din sechestrul pus pe bunurile lui Dan Voiculescu. S-a stabilit un prejudiciu de șaizeci de milioane de euro atunci. Nu discutăm de dosar, nu discutăm de proces sau de Dan Voiculescu aici, ci de comportamentul statului român, de legile pe care le avem și de atitudinea guvernului.
Ce se întâmplă, de ce nu s-a recuperat prejudiciul stabilit prin sentință? Păi, sunt încă pe rol contestații ale proceselor verbale de evaluare și alte sentințe care se așteaptă în instanță. Nu ne putem aventura să-l acuzăm aici pe cel care-și apără drepturile prin lege. Asta e, așa e legea, oricine poate să apeleze la ea astfel încât să-și apere drepturile. Ar fi absurd acum să fim cu statul de drept în gură, dar să zicem: luați-i tot, direct, vindeți, aia e! Nu, doar descreierații anticorupției, cu mintea întunecată de ură, pot avea un asemenea discurs.
Mă întreb: cât de bună o fi legea noastră în domeniul recuperării prjudiciului dacă la 5 ani după o sentință definitivă statul nu a recuperat nimic? Mai repede într-un astfel de caz acuz statul, pasivitatea lui, proastele legi și, mai ales, un astfel de guvern care dă din gură și schimbă mereu șefi pe la ANAF fără nici un rezultat. Cât despre proiectele legislative, nu înțeleg de ce naiba, după atâta vreme, nu ai nimic limpede în zona asta a furtului de bani de la stat!
Până la urmă, ok, pușcărie, am înțeles, dar cred că recuperarea prejudiciului este ceva mai importantă pentru societate.
Poate ne explică domnul Teodorovici… într-o seară, poate chiar la postul domnului Voiculescu. Mă rog, aproape în orice seară. Că la cât stă pe-acolo poate să se scoată de la întreținere…
BitStone