Avem un mod foarte tâmpit de-a deveni corecți, de-a îndrepta lucrurile.
Dacă știți cum se ceartă oamenii stupid câteodată: ”Băi, ai făcut cafeaua cam nașpa! Eh, bine, nu mai fac deloc!”
Nu, nu despre asta e vorba, nu e ideea să nu mai faci deloc. Cumva, așa ajungem noi după fiecare tragedie. Urlăm și ne doare că nu se respectă legile, sau că nu sunt făcute bine.
Ei bine, ce se întâmplă după aceea: păi, se fac atâtea reguli și-atâtea proceduri încât devine practic imposibil să mai faci lucrul ăla.
Parcă se răzbună pe noi: ”aa, ce, mă, vreți reguli? Păi, stați, că vă dăm noi reguli de nu puteți să duceți, vă îngropăm în reguli.”
Așa s-a ajuns cu ISU și cu toate aprobările, și cu toate avizele… pentru că și acum multe funcționează pe nașpa, deoarece e aproape imposibil să fii legal. Totul durează cu lunile, te rogi de autorități să-ți pună ștampile.
Da, pentru că așa înțeleg ei să fie responsabil: să bage alte reglementări, să le complice, să facă totul nefuncțional.
Asta nu pricep ăștia care ne conduc. Cu cât îngreunați proceduri, cu cât complicați legi, cu atât îi stimulați pe oameni să le ocolească, să dea șpagă, să facă lucrurle pe barba lor.
E uimitor cum statul ăsta prost al nostru, pentru că o lege nu se respectă sau se aplică prost, în loc să corecteze asta, vine și mai dă o lege peste, vine și mai pune o reglementare, vine și mai inventează o instituție, adică încarcă birocrația, cere alte și alte foi… așa apare haosul, așa se blochează de fapt totul.
Și, ce să vezi? După o vreme, tot statul e cel care ne spune: trebuie să simplificăm legislația, s-o facem mai suplă, trebuie să existe mai puțină birocrație.
Ooo, da, ce revelație, sunteți foarte buni, băieți! Nu tot voi ați complicat-o?
BitStone