Prea mulți oameni, când pun mâna pe un ciocan, încep să vadă în jur doar cuie. Observăm zi de zi în țara asta că legile nu sunt bune. Ne trezim, de la o zi la alta, că avem niște legi care de fapt blochează totul. Orice lege poate fi folosită și în felul ăsta! Când stai cu legea în mână căutând acele propoziții care să-ți permită să faci nenorociri, da, așa se întâmplă…
Toate discuțiile din spațiul public sunt despre cum ar trebui să facă PSD ca să nu mai poată să facă Iohannis nimic. Și dă-i, caută toți prin deciziile Curții, se câcâie unii și alții cu tot felul de decizii și articole de legi.
De cealaltă parte, pe bună dreptate, se apelează la fel de fel de alte artificii – articolul 2 combinat cu aliniatul 4 și cu decizia 8/2003 – ca să mai aștepte PSD trei luni până când nu știu ce se întâmplă.
Practic, în acest moment, principala preocupare a taberelor noastre politice este următoarea: cum facem noi să îi anulăm pe ceilalți? Să-i reducem la zero acțiune, la tăcere, să devină nimic.
Iar ceilalți se gândesc la fel! Legea nu este o reglementare a faptului de-a fi împreună. Nu, din contră, căutăm în lege justificări de a-l anula pe celălalt. Asta e demență, n-are legătură cu zona civilizației. Doar că noi, fuduli, în acest timp, ce să vezi, mestecăm la democrație, ne dăm pluraliști, europeni și-așa mai departe. Nu, nene, sunteți doar unii care vor să folosească legea pe post de ciocan, pentru a le da în cap adversarilor.
Cred că sunt deja vreo cincisprezece ani – de la prima alegere a lui Băsescu – de când țara asta a mers numai cu frâna trasă și cu motorul în flăcări. Cu apocalipsa deasupra capului, cu arma nucleară la brâu, între pușcărie și casa de nebuni. Întrebarea nu mai e dacă se duce totul dracului, ci când…
BitStone