Copiii și egalitatea de șanse

Hm, am ajuns și la discuția despre copii în societate. E bine.
Păcat că n-am terminat-o pe aia despre părinți, dar orișicât… e începută, hai s-o continuăm. Copii de securiști, copii de oameni politici… mmm, și cam atât. Dup-aia apar copii care nu prea ne mai interesează: copii ai românilor plecați la muncă în străinătate, copii care abandonează școala ca să muncească la câmp, copii pe care societatea nu-i ajută decât cu amenințări de repetenție.

Nu am auzit încă o chestie de genul: uite-l pe-ăla, îl vezi, care vinde șaorma, știi cine e? Copilul unui general de securitate. N-am auzit nici: uite-l pe tipul ăla care spală mașini… e copil de parlamentar.
Nu, nene, nu, toți sunt cu afaceri. Toți au un biznis, diplome în cârcă și pe tăticu care le deschide peste tot uși.
Capitalism, rețeta noastră deloc secretă: copiii stăpânilor noștri sunt stăpânii copiilor noștri. Principala problemă este una legată de șanse. Nu mă luați cu prostia aia: toți avem șanse egale de realizare. Nu e nici pe departe așa, e doar o propagandă ieftină. O capcană în care cad mulți, pentru că oferă poveștile acelor 0,01% care reușesc, plecând de la nimic. Acces la școală, pe bune? Copii de politicieni și de securiști care o ard pe la Universități din Anglia sau din State, hai, să o uităm pe asta.
Și dacă vreți să vedeți cum arată egalitatea asta, priviți-l pe copilul doamnei Dăncilă și priviți-i pe frații lui… Realitatea e crudă: unii frați de-ai lui arată de zici că sunt bunicii lui. Da, mhm, egalitate de șanse.

Îmi este ciudă că, de fiecare dată, din orice astfel de scandal, noi rămânem cu cancanul, ne axăm pe dispută, urmărim să vedem cum ne ajută informația… cum a fost în cazul Cioloș… eh, dar de fiecare dată ratăm o discuție de fond.

Distribuie:

Copiază linkul
Linkul a fost copiat
Dezvoltare web