A fost audiat Zuckerberg. A zis ca toți politicienii noștri: îmi asum. Stați liniștiți, îmi asum. Și, mai mult de atât: faceți democrație, nu ne implicăm, doar că toate datele sunt la mine. Vă promit că voi avea grijă de ele ca de ochii din cap. Altfel, noi, Facebook, eu și echipa mea, nu uitați, suntem o companie privată.
Cum circulă știrile? Ce știri? Ce promovăm și ce nu? Ce va fi văzut și ce nu va fi văzut pe Facebook? Eh, asta vom vedea.
Dar un lucru e clar: fiecare cont de Facebook e un mic dosar cu date personale de care se poate folosi… chiar, cine? Păi, după cum s-a văzut, diferite biznisuri.
Toate informațiile acestea sunt prețioase – informațiile despre profilurile și comportamentele oamenilor – pentru că aceste comportamente pot fi și sunt influențate pentru a cumpăra ceva sau pentru a vota cumva.
La mijloc e vorba de bani, de foarte mulți bani, bineînțeles, și, mai important, e vorba de-a face mai departe bani.
Ideea e că nimeni nu poate garanta nimic. E un biznis condus de ”eu și echipa mea”, cum zice Zuckerberg. Niște politicieni prăfuiți din congresul american au descoperit că, iată, între timp, există undeva o putere de manipulare imensă. Această putere, știm, a fost folosită în campanii electorale, această putere e un jucător în democrație. Facebook e, fără discuție, cel mai mare trust de presă din lume. Și ne promite că nu face politică. El nu. Dar poate să facă oricine folosindu-se de Facebok. Trebuie doar să aibă bani. Iar bani pentru nenorociri, am văzut, știm, există, mereu au existat.
BitStone