Vai, n-aveți idee cât mă enervează prostia asta cu… „așa erau vremurile” și „domne, eram parte a unui sistem, eram o rotiță”.
Bineînțeles că fac trimitere directă la Augustin Lazăr, dar și la mulți care gândesc astfel. Da, vremurile erau cum erau. Mereu vremurile sunt cum sunt, niciodată altfel. Din punctul ăsta de vedere, na, nu-i nimic de zis.
Dar tocmai pentru că erau vremurile așa, TOCMAI pentru că erau așa, un procuror cu ciocul mic, obedient, care nu iese din pătrățica lui, un executant perfect avea ocazia să urce în carieră. TOCMAI pentru că vremurile erau așa.
Mă gândesc, și atunci au fost procurori care au mai ridicat ochii din pământ, care nu au fost în grațiile sistemului, iar ei nu au ajuns sus, ei nu au fost promovați ei nu au… înțelegeți ideea da? Iar asta se întâmpla TOCMAI pentru că vremurile erau cum erau.
E, știți ceva: acum, azi, vremurile sunt cum sunt. Nu? Trebuie să fim de acord, vremurile sunt cum sunt. Iar atunci erau cum erau.
Dar, dar… TOCMAI pentru că acum vremurile sunt cum sunt, un procuror general cere pensionarea și va avea o pensie de teizeci de mii de lei. Este o pensie specială.
Oo, da, o pensie specială pentru că… exact, pentru că așa sunt vremurile acum. Da, vremurile sunt cum sunt. Sunt astfel încât, un procuror general, pensionându-se, ia douăzeci și cinci de pensii medii. Douăzeci și cinci de pensii medii. O pensie medie este de 1180 de lei în România. Sau dacă ne raportăm la pensia minimă, patruzeci și șapte de pensii minime – 640 de lei este o pensie minimă.
De ce? Pentru că așa sunt vremurile. Vremuri în care, ce să vezi, un fost procuror ceaușist e șeful procurorilor într-o lume liberă la treizeci de ani de la pieirea regimului ceaușist.
Păi, dacă așa sunt vremurile, ce să… Așa erau atunci, înainte de ’89, când Lazăr era sus, așa sunt acum, în 2019, când Lazăr e tot sus. Cum? E nedrept? E, așa-s vremurile…
BitStone