Ați auzit cum se vorbește când se prezintă sondajele de opinie: țineți cont că acestea sunt cifrele pentru o prezență de 40-45%, dacă însă iese lumea la vot lucrurile se complică. Noi, cumva, niciodată nu dimensionăm alegerile pe ideea: domne, le organizăm ca și cum vor ieși toți să voteze. Vă spun sincer, mi se par al naibii de stupide discuțiile despre votul în diaspora, mă rog, despre alegeri în general, când văd că se tot stă și se numără secțiile, oamenii, tabletele, ștampilele, buletinele.
Sunt un milion de români cu drept de vot în Italia, să zicem? Eh, atunci pun secții astfel încât să știu sigur că acești oameni pot vota. Toți! Și o secție dacă fac, în centrul Italiei, fă-o, nene, cu o sută de ștampile, cincizeci de cabine și cu două sute de oameni care completează datele de pe buletin și gata.
An de an, de la un scrutin la altul, aceeași discuție: domne, noi am suplimentat, dar nu știam că vin atâția! Bă, ești nebun, n-auzi: tu organizează ca și cum ar veni la vot TOȚI românii cu drept de vot! Ce să vezi, pe lângă suta de milioane de euro, mai dai douăzeci de milioane în plus. Să nu-mi spuneți că făceați economie!
De atâția ani noi tot nu știm cum să facem? Așteptăm sfaturi de la tot felul de comisii!… Am stricat și democrația, pe bune! Văd discuții academice aproape – dacă tâmpenia ar avea academia ei – despre câte zile de vot să fie: domne, păi două zile înseamnă că sacii stau nu știu cum, că depozitarea, că frauda… Patru zile, boss. Fă-o în patru zile. E ok!
Da, mă, nu vi se pare că orice soluție propui e ceva de genul: mda, însă nu merge pentru că… Ok, hai să desființăm alegerile atunci, că nu se poate. Am descoperit, după 150 de ani, că la noi nu merge asta cu alegerile! Alții toarnă asfalt pe Lună și noi nu putem organiza niște alegeri astfel încât oamenii să poată să voteze!
BitStone