CREȘTERE A CE? ȘI ÎN BENEFICIUL CUI?

Kate Raworth, economistă, autoarea cărții ”Doughnut Economics. Seven Ways to Think Like a 21st-Century Economist”, spune că dacă te afli vreodată în compania unor economiste sau economiști și cauți un subiect să spargi gheața, trebuie doar să le propui să deseneze pe o foaie de hârtie o imagine a creșterii economice pe termen lung. Vor desena cel mai probabil o linie care crește, cunoscută drept curba creșterii exponențiale. În acest desen pe care îl vor face, economiștii vor lăsa vârful liniei suspendat, undeva în marginea de sus a graficului. Dacă îi întrebi ce se întâmplă mai departe, vor fi oarecum stânjeniți. Evident, există două opțiuni – fie linia continuă să tot crească și să depășească limitele foii de hârtie, fie se oprește la un moment dat din crescut și se aplatizează. Prima opțiune este oarecum ciudată. Iar pentru economiștii clasici, a doua variantă este complet nerezonabilă. 

Cei mai mulți dintre economiștii clasici sunt uniți în jurul ideii că economia trebuie să crească întotdeauna. Creșterea economică constantă este dezideratul oricărui stat, sinonimă cu creșterea standardelor de viață și cu creșterea bunăstării și e anunțată de orice partid aflat la guvernare ca un succes absolut. Oricât de bogată ar fi deja o țară, produsul ei intern brut trebuie să crească la nesfârșit, an după an, fără să existe o țintă finală pe care trebuie să o atingă.

Creșterea a devenit o metaforă pentru prosperitate. Noțiunea este adânc țesută în limbajul nostru – ne dorim ”să creștem” ca oameni, ”să creștem” ca profesioniști în diverse domenii. De altfel, creșterea este o etapă sănătoasă a vieții. Copiii cresc. Animalele cresc. Plantele cresc. Legumele și fructele cresc. Nimic însă nu crește la infinit. În natură, creșterea are loc doar până când un organism ajunge la maturitate. Apoi creșterea trebuie să se oprească, pentru că altfel devine nesănătoasă.  

Creșterea economică înseamnă de fapt un singur lucru – creșterea produsului intern brut (PIB). PIB adună valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor produse în decursul unui an într-o țară: mașini, calculatoare, mobilă, dar și curse cu taxiul, servicii de curățenie sau servicii de consultanță juridică. Produsul intern brut măsoară deci consumul și îl corelează apoi cu bunăstarea. 

Teoriile economice clasice spun că un consum mai mare de bunuri și servicii se traduce într-o stare de bine mai mare. Ceea ce este adevărat, însă doar până la un punct. Pentru că bunăstarea înseamnă mult mai mult decât consum constant de bunuri și servicii. 

Bunăstarea înseamnă și să fii sănătoasă sau sănătos, să respiri aer curat, să ai prieteni, să ai timp să păstrezi legătura cu ei, să poți să petreci timp cu familia, să dormi suficient, să te plimbi, să ai timp liber, să ai discuții interesante, să îți placă ceea ce faci în fiecare zi. Nimic din toate astea nu cresc valoarea PIB.

PIB se calculează în mai multe forme. Fiecare formă, însă, ar trebui să genereze același rezultat. Valoarea obținută din calcule este comparată apoi cu valorile obținute din calculele efectuate în anii anteriori în aceeași țară, sau cu calculele PIB ale altor țări. Dacă valoarea obținută va fi mai mare față de alți ani, vom auzi că a crescut bunăstarea. Dacă valoarea obținută va fi mai mare decât a altor țări, vom auzi că ne merge mai bine decât le merge altora.

Există un discurs celebru pe care Robert Kennedy, avocat și politician în SUA, cunoscut pentru activismul său în materia drepturilor civile, l-a ținut în 1968 în fața studenților de la Universitatea din Kansas, discurs în care, referindu-se printre altele și la PIB, a spus:

Produsul nostru intern brut este acum de peste 800 miliarde de dolari pe an, dar acest PIB contorizează poluarea aerului și reclama la țigări, ambulanțele care intervin pe autostrăzi în urma accidentelor. Contorizează lacătele pe care ni le punem pe uși și închisorile pe care le construim pentru oamenii care le sparg. Contorizează distrugerea pădurilor și pierderea bogățiilor naturale. Contorizează armele nucleare și mașinile blindate cu care poliția intervine în revoltele oamenilor. Contorizează programe TV care promovează violența și care vând jucării copiilor noștri. […] 

În schimb, PIB nu permite contorizarea sănătății copiilor noștri, calitatea educației lor sau bucuria jocului lor. Nu include frumusețea poeziilor, armonia căsniciilor. Nu măsoară nici curajul nostru, nici înțelepciunea sau cunoașterea noastră. PIB măsoară totul pe scurt, mai puțin acele lucruri care fac viața să merite trăită.”

Deși calitatea lui de instrument capabil să reflecte bunăstarea este de mult pusă la îndoială, PIB continuă să fie în prezent cel mai recunoscut instrument de măsurare a performanței economice în întreaga lume. Economiștii, politicienii, jurnaliștii – toți descriu economia în funcție de valoarea PIB. 

De exemplu, în ultima perioadă, a fost anunțată o creștere economică spectaculoasă în România. Însă dacă v-ați uitat în jurul vostru, sau dacă ați citit și comentariile oamenilor la aceste anunțuri, nu pare că această creștere se traduce automat într-o bunăstare generală. Și asta pentru că: (a) PIB este un instrument care elimină din calculul său activități esențiale stării noastre de bine, dar care nu sunt monetizate, (b) PIB nu contorizează efectele negative ale acțiunilor care îi determină creșterea, și (c) PIB este un instrument care nu ține cont sub nicio formă de inegalitatea dintre oameni. 

PIB măsoară doar activitățile economice, monetizate. Orice activitate care nu implică un schimb de bani, nu există din perspectiva PIB. Simpla colectare a datelor care conduc la calculul PIB nu ar fi problematică. Însă problema apare atunci când dintr-un instrument care ar trebui doar să măsoare activitatea economică, creșterea PIB se transformă într-un scop în sine, care vine la pachet cu ignorarea activităților pe care nu le măsoară din majoritatea politicilor publice.

Din felul în care este construit acest indicator, e preferabil, de exemplu, să nu avem suficient timp să ne îngrijim proprii copii, părinți sau bunici, ci să apelăm la serviciile cuiva, care va încasa bani pentru această activitate; e preferabil să renunțăm la spațiile verzi și să le transformăm în construcții în care se desfășoară activități economice – cafenele, spații de birouri sau mall-uri. În general, pentru ca economia să crească, e preferabil să atașăm oricărei activități un consum plătit de bunuri sau servicii. Pentru că activitățile care nu implică un schimb monetar nu contribuie la creșterea PIB. 

PIB nu crește dacă petrecem timp cu familia; dacă cultivăm legume pentru propriul consum; dacă ne gătim propria mâncare. PIB nu crește atunci când mergem pe jos sau cu bicicleta și nu cu mașina. Așa că avem trotuare înguste și puține piste de biciclete, dar străzi cu mai multe benzi pe sens pentru mașini. PIB nu crește dacă ne plimbăm în liniște printr-un parc umbros. Așa că avem copaci tăiați și spații verzi distruse în parcuri, ca să facem loc teraselor și restaurantelor.  

Și sigur că avem nevoie și de construcții și de spații verzi. Și de mașini și de biciclete. Și să mâncăm la restaurant și să gătim. Însă atunci când este urmărit orbește scopul creșterii economice, fără suficientă atenție acordată efectelor activităților care contribuie la creștere, se întâmplă dezechilibre imense. 

Economistul Simon Kuznets, cel care în 1930 a gândit acest instrument de calcul al valorii monetare a tuturor bunurilor și serviciilor produse în economia Statelor Unite ale Americii, a avertizat încă de pe atunci că produsul intern brut nu poate fi folosit ca unic instrument de măsurare a progresului unei țări, atât timp cât nu ia în calcul efectele negative ale activităților care îi determină creșterea. Tăierea unei păduri pentru a face loc unui complex imobiliar va crește valoarea PIB. Însă efectele negative rezultate de aici, precum distrugerea sursei de captare a unei cantități de dioxid de carbon, nu vor fi incluse în calcul. Mai multe mașini în trafic vor crește valoarea PIB, dar toată poluarea inhalată nu va fi reflectată în niciun calcul. 

În cele din urmă, chiar dacă PIB ar reflecta cu adevărat o creștere a bunăstării, aceasta va fi întotdeauna inegală, pentru că nu ne spune nimic despre felul în care creșterea economică este distribuită. Am putea crede că indicatorul PIB/cap de locuitor vine să rezolve această problemă, pentru că, după cum îi spune numele, ne arată cât ne revine fiecăruia din această creștere a PIB. Însă PIB/cap de locuitor se obține împărțind pur și simplu valoarea totală a produsului intern brut al unei țări la numărul locuitorilor acelei țări. Asta înseamnă că deși indicatorul poate avea o valoare mare, în realitate să existe doar o mică minoritate a oamenilor care să se bucure de toată bunăstarea. Iar contrar teoriilor economice clasice care încearcă să ne convingă de contrariul, bunăstarea acumulată în vârf tinde să rămână acolo și nu se revarsă ”în jos”. 

În cartea ”Good Economics for Hard Times”, Esther Duflo și Abhijit V. Banerjee, economiști și deținători ai premiului Nobel în științe economice, spun că ”nimic din teorie sau date nu demonstrează că cel mai mare PIB pe cap de locuitor este în general benefic. Totuși pentru că noi, economiștii, credem că resursele pot fi și trebuie să fie redistribuite, cădem în capcana de a încerca să facem plăcinta cât de mare se poate. Această idee vine în contradicție cu tot ce am învățat în ultimele decenii. Dovezile sunt clare – inegalitatea a crescut dramatic în ultimii ani, cu consecințe critice pentru societățile din întreaga lume.” 

Ideologia creșterii constante a produsului intern brut, necorelată cu măsurarea reală a calității vieții oamenilor, a pierdut complet din vedere explozia inegalității dintre oameni peste tot în lume, cu toată neliniștea socială derivată de aici și impactul enorm al acțiunilor noastre asupra mediului. Poate că ne aflăm acum într-un moment în care creșterea economică ar trebui să se întâmple răspunzând la întrebările ”creștere a ce? și în beneficiul cui?”.

Data viitoare când mai auzim știri despre creșterile economice, poate ar fi util să căutăm răspunsuri și cu privire la aceste două întrebări. 

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, dă mai departe acest material. 

Dacă vrei să afli în fiecare săptămână care mai e starea ideilor, te poți abona la newsletter-ul nostru introducând adresa de e-mail aici