Oameni buni, nu știu voi, dar mie mi-e groază când descopăr dezaxați…
Adică, na, tu trăiești cu gândul și cu credința că oamenii din jur, cu mici scăpări așa, sunt oameni ok. Sigur, ne mai ieșim din fire, suntem mai zbuciumați uneori, dar, altfel, suntem în regulă, ne revenim, ne calmăm. Băi, și cum stai tu așa liniștit în viața ta și îți zici că lumea e bună de fapt, apare câte un dezaxat, nenică, apare un tulburat de-ăsta, un scelerat care îți distruge orice încredere în lume și-n viață.