Prea puțină sare face rău?

Așadar, să fie oare adevărat că a consuma mai multă sare e mai sănătos pentru organismul nostru decât prea puțină sare? Cercetătorul James DiNicolantonio susține că da, în cartea Sarea – mit și realitate. Ori asta vine în contradicție cu aproape toate sfaturile pe care le primim de la medic. Uite, și maică-mea a schimbat, cu timpul, gustul mâncării. Când ne mai trimite câte ceva mă asigur că am sarea la îndemână, pentru că, influențată de toate aceste sfaturi, pune din ce în ce mai puțină sare în mâncare.

Să ne înțelegem: sarea este un nutriment esențial de care organismul nostru are nevoie pentru a trăi. Nimeni nu contestă asta. Dar câtă sare? DiNicolantonio susține că atunci când restricționăm aportul de sare, corpul nostru intră în panică. Unul dintre mecanismele de apărare ale organismului este să crească nivelul de insulină, deoarece insulina, între altele, ajută rinichii să rețină mai mult sodiu. Dar nivelul ridicat de insulină blochează de asemenea energia în celulele de grăsime, astfel încât apar dificultăți în descompunerea grăsimii depozitate în acizi grași sau a proteinelor depozitate în aminoacizi pentru energie. Iar când nivelul de insulină este ridicat, singurul macronutrient care poate fi folosit eficient pentru energie îl reprezintă… cine? Carbohidrații!

Astfel, cumva paradoxal, pentru că avem o lipsă de sare, începem să poftim la zahăr și carbohidrați rafinați. Și știm deja: consumul excesiv de carbohidrați procesați și de alimente bogate în zahăr garantează practic acumularea celulelor de grăsime, creșterea greutății, rezistența la insulină și, în cele din urmă, diabetul de tip 2.
Multe studii recente demonstrează de fapt că diabetul de tip doi este o consecință directă a modului defectuos în care ne alimentăm de multe ori chiar la indicația medicului. „Nu pune sare în mâncare, că-ți crește tensiunea.” Ok, dar dacă nu pun destulă sare în mâncare nu cresc altele? Cum ar fi pulsul cardiac, trigliceridele, colesteroulul, nivelul insulinei? Iar de aici, creștere în greutate, obezitate și, hei-hop, diabetul de tip doi?

Nu îmi place teoria conspirației, dar nu vi se pare că de fapt toată educația alimentară pe care o primim și care ne este influențată de filme și de reclame are drept scop îmbolnăvirea noastră? Pentru că asta le aduce unor industrii profituri de miliarde de euro?
Punem sare pe rană și mâine.

Distribuie:

Copiază linkul
Linkul a fost copiat