De ce mâncăm de trei ori pe zi?

Cred că am auzit următoarea discuție de sute de ori. Cred că de multe ori am fost chiar eu implicat în astfel de discuții:
– Normal că te îngrași, mănânci foarte mult, de-aia!
– Dar nu mănânc mult deloc. Abia dacă mănânc de două ori pe zi. Și atunci foarte puțin.
Ei bine, toate discuțiile care încep în felul ăsta sunt pur și simplu greșite.

Un punct de plecare pentru a afla cum stați cu alimentația e ăsta: puneți pe hârtie tot ce mâncați și beți, timp de o lună. Atenție, nu încercați să vă abțineți, ca să dați bine la final de lună, mâncați și beți normal, apoi trageți linie și faceți o analiză. Vom discuta în zilele și săptămânile următoare și cum faceți această analiză. Dacă vă hrăniți cum o făceam eu până în urmă cu vreo câțiva ani, veți constata, după o lună de monitorizare, că mâncați foarte mult și incredibil de prost.

Așadar, aș începe discuția despre mâncare de aici: de ce mâncăm?
Ați putea răspunde simplu: ia uite-l și pe ăsta, vine să facă aici teoria chibritului. Mănânc pentru că îmi e foame, idiotule! Ok, ok. Dar serios? Chiar îți este foame de fiecare dată când mănânci? Uite, v-ați întrebat vreodată de ce mâncăm de trei ori pe zi? Există studii serioase care susțin că omului îi este mult mai bine dacă mănâncă de mai multe ori pe zi, în cantități mai mici. De asemenea, alte studii – și chiar și posturile impuse de religie – vin și susțin cu rezultate demne de luat în seamă că alternarea zilelor de post, chiar de post negru, ar fi o practică benefică pentru sănătate.

Eu, de pildă, am avut o perioadă cu o masă pe zi, pentru că nu-mi permiteam mai multe. Apoi, ani buni cu două mese pe zi, dimineața și seara, pentru că munceam mult și nu apucam să mânânc – asta a fost perioada în care am luat multe kile, pentru că spărgeam frigiderul seara. Acum, pentru că știu exact ce se întâmplă în corpul meu când mănânc, am cinci mese pe zi, cantități mici, fix ceea ce-mi trebuie pentru a mă hrăni corespunzător tipului de activitate din fiecare zi.

Așadar, cele trei mese pe zi reprezintă mai mult un model cultural decât o necesitate biologică. Doar că prea puțini sunt cei dispuși să conteste modelul.