Eu când v-am spus ați zis că sunt nebun. Veorica e gata, s-a mutat la partid cu cățel, cu purcel, și-a pus un batic pe cap, și e pe treabă. Chiar credeam că pleacă, deci chiar am crezut că a doua zi după ce s-a dus Livache la pușcărie ea dispare, se duce în lume, nu mai știe nimeni nimic de ea… Sau că se duce la poartă la pușcărie și stă acolo, cu botul pe labe, cum stau cățeii ăia pe peronul gării când le pleacă stăpânul.
Știți ce-a zis Veorica? A zis: „n-am fost eu!” Ce? Când ți-e foame nu ești tu sau cum? Da, așa a zis: N-am fost eu! E, fraților, dacă până acum mai era cum mai era, adică râdeam de ea, acum începe să-mi fie groază: când Veorica e Veorica!