Stați, stați, că mi-a picat fisa. Am avut o relevație, cum ar zice Vanghelie. Fiți atenți, fără cardeală, fără mangleală!
Ar trebui să-i pupăm și tălpile Vioricăi. Ar trebui s-o ținem numai în puf, ar trebui să nu mai dăm atât din gură, să nu mai clănțănim atât: că nu știe aia, că nu știe ailaltă, că e cum e, că de ce e cum e, că… a, ce freză e aia, că de ce e tută…
Bă, animalelor, voi vă dați seama că Veorica e singura, dar SINGURA care ne mai vrea? De ce facem noi atâtea figuri, voi nu vedeți că Veorica e singura care vrea să stea cu noi, să aibă grijă de noi? Așa cum e ea, ne face acolo un pilaf, ne scoate o murătură din borcan și ne pune în farfurie, să crăpăm în noi! Voi nu vedeți că nimeni nu ne mai vrea?