Domnule, să nu ne facem de râs! De ce nu? Să ne facem.
Tot avem atitudinea asta de familie românească tradițională: „bă, ne batem, ne scoatem ochii, dar când ieșim pe stradă ne ținem de mână, copiii își șterg lacrimile și zâmbesc, ca să nu ne vadă lumea, să nu zică lumea…” Așa am fost crescuți. Nu contează că suntem rupți în fund, important e să nu știe lumea asta. Da, atât de stricați suntem.
BitStone