Curtea Constituțională ar trebui să fie apelul la normalitate, revenirea la drumul principal. Hai, bă, veniți încoa, c-ați luat-o pe coclauri!, asta ar fi vocea CCR-ului. Doar că înainte de fiecare decizie a Curții stai cu inima strânsă, așa: „ să nu dea vreuna de-aia, că România e neconstituțională, că de fapt noi nu existăm sau cine mai știe ce… Pentru că toate deciziile Curții sunt urmate în presă de titluri de genul: Se reface tot! Justiția e declarată nulă! Milioane de dosare sunt rahat în ploaie! Scapă toți, Doamne Dumnezeule!