Domnu Iohannis să ne spuneți dacă trebuie să vă dăm bani după ce vorbiți.
Nu, pe bune, poate e pe bani. Nu ne supărăm, facem chetă și când avem bănuțul venim și vă batem la poartă.
Ideea e așa: pe noi, pe popor – na, minți înguste, domnu președinte – câteodată ne ia singurătatea… Da, serios, ne ia așa, ca un frig, ca o răceală, singurătatea asta. Și atunci am vrea și noi să ne bage cineva în seamă, să ne vorbească, să ne… o vorbă bună, știți. Ne ia singurătatea mai ales când, să zicem, e referendum, e nebunie, se omoară om cu om, apoi nu ne mai zice nimeni nimic. Ce-a fost asta? Ce să înțelegem și noi din asta? O să mai fie așa ceva?
BitStone