Vă reclam pe toți!

E ceva profund dezechilibrat în viața noastră politică… Ați observat că totul e contestat la Curte, a, sesizăm inspecția judiciară, să vină DNA…, să schimbăm Constituția.

Orice, dar orice. Se dă o lege în care se vorbește despre șosete, pac, imediat apar unii: contestăm la Curte, așa ceva nu se poate, e scandalos, contravine UE, contravine Cosmosului.
Totul, dar totul e dramatic, ultimativ, totul e prăbușire definitivă, țara asta stă mereu agățată de un fir de ață și mereu e un nebun care se îndreaptă spre acest fir cu o foarfecă în mână.

Toți vor, apoi, să schimbe Constituția. Coaliția pentru familie… aa, nu, nu ne jucăm așa, să dăm o lege, nu tăticu, schimbăm Constituția, să rămână scris în piatră pentru vecii vecilor.
USR-ul hai și noi, schimbăm și noi Constituția… Ho, mă, n-ați apucat să treceți o lege prin parlament! Voi vreți să schimbați Constituția…

Apoi, altă demență: sesizăm inspecția judiciară, nu se mai poate, este presiune pe justiție, e amestec în actul guvernării, e ceva… Hai, repede, la inspecția judiciară. Orice cuvânt spus de unul: ”Hm, dar asta e presiune pusă pe justiție, mâine la prima oră suntem la Inspecția judiciară, nu se poate așa ceva.”

Totul, totul e cale extraordinară de atac, totul se joacă foarte sus, nimic nu mai are un caracter obișnuit, normal, ordinar.
Trăim continuu cu sufletul la gură, cu stomacul tremurând de panică, cu creierii vibrând de înalta tensiune în care se dezbate orice. Vă spun, nu pușcării trebuie să construim, ci ospicii. Că-n stilul ăsta, o să ajungem toți la balamuc!

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Starea nației – 9 noiembrie 2017

Niște primitivi

Gramofone – No Distractions

S-a ieftinit populismul la pompă

Starea moțiunii

Lacrimi de crocodil fiscal

E bine, dar nu vedem noi