Un orizont pentru toți

Cât de greu este să înțelegem gestul civilizat, cât de greu este să interiorizăm aceste reflexe ale unei normalități spre care tot tindem.

Spre exemplu, dorind să invocăm comportamentul ireproșabil al Regelui Mihai, o spunem într-un fel în care arătăm că, de fapt, habar n-avem despre ce vorbim: ”Uite, bă, om civilizat, nu ca voi, țăranilor!”

Nu doar că ne folosim de comportamentul regelui ca exemplu de civilizație într-un mod abuziv, dar o facem și atacând, o facem folosindu-ne ca de un argument.
E ca și cum ai zvârli cu porumbelul păcii în cineva, știi?
Ia de aici pace, ia, că-ți dau cu porumbelul ăsta alb în cap.

Constat că nouă nu ne palce neapărat să fim decenți și civilizați, cât ne palce să le dăm altora în cap cu civilizația. Ne place corectitudinea, ne place seninătatea, ne plac decența și verticalitatea doar pentru a ne folosi de ele ca armă împotriva adversarilor, doar pentru a pedepsi.

Iar asta nu pentru că așa suntem noi, românii, nu pentru că așa ne-a făcut cineva, ci pentru că de 28 de ani trăim într-o societate divizată. Pentru că de 28 de ani cei care ne conduc nu fac decât să adâncească această divizare.

În acest sens, mulți dintre monarhiști, l-au resimțit pe rege, regalitatea, Casa Regală, dar în principal pe Regele Mihai, ca pe momentul nostru de coeziune, orizontul nostru de a fi împreună, figura istorică sub care am fi din nou solidari.

Te uiți la discuțiile din parlament, te uiți la toți cei care fac concurs de evlavie și de regalitate… și îți dai seama că e o distanță enormă între ceea ce spunem că vrem și unde suntem acum.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Îndoliați și jalnici

Starea Nației – 6 decembrie 2017

Despre doliu la români

Lupta cu cetățenii

Educația și informația. Două paralele

La revedere, Sire!