România în reparații eterne

Ați observat că dacă se dă în folosință ceva – ceva nou, deci, construit acum – ni se pare normal ca scările rulante, să zicem, să nu meargă? Sau ca niște dale să fie sărite undeva, sau ca la panoul electric să nu fie capac și să se vadă firele, sau ca două becuri din cinci să nu funcționeze?…

Ați observat că la noi ceva care e nou, de obicei, nu prea merge?… Ba chiar avem așa, o vorbă: ”Eh, stai, mă, că e acuma la început, dar lucrează băieții să…
Avem noi asta cu: ”Bă, lasă, dă-i drumul acuma și dup-aia, în timp, le facem pe toate celelalte… Nu se mai face, fraților, nimic dup-aia.
Ori le faceți bine de la început, ori nu vor mai fi gata niciodată.

Dar e ceva în noi, în români… vă amintiți pe vremea lui Ceaușescu când își lua un vecin o mașină?…
A doua zi era cu ea în parcare, lucra la ea… Dădea jos tot, motor, tot… Să umble, mă, el, la ea, să repare o mașină nouă. Să vadă el dacă totul e ok!

Evident, ce nu e gata de la început nu va mai fi gata niciodată!
Am sentimentul că în România nu s-a construit vreodată ceva care să fie gata, să fie terminat. Cred că totul s-a dat în folosință cu promisiunea că… ”în săptămânile următoare vom termina și băile”… Și acele săptămâni viitoare nu mai vin de fapt niciodată.

Dacă, prin absurd să zicem, se fac și ultimele retușuri, ei bine, între timp, s-a stricat altceva, ceva care era ”gata”, care era ”terminat”, dar care a cedat, care acum are nevoie de reparații.

Când vom scăpa și noi de acest ”aproape gata”. De acest: Hai, mă, lasă, dă-i drumul așa, că mai lucrăm și dup-aia. Iar ”dup-aia” înseamnă, de fapt, niciodată.
V-aștept, de la 22,30, la Starea nației. N-o să fie gata cu totul emisiunea, dar îi dăm drumul așa și mai vedem noi pe parcurs…

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Întrebări care nu contează

Doar un lobby să-ți mai fac…

Cum se mai moare în România