Povestea lui nea Vasile

Am citit ceva azi… și am avut din nou acea senzație de hău, de gol absolut în care, de fapt, ne afundăm an de an, un gol pe care niciodată nu-l vom putea umple cu proiecte de țară făcute pe hârtie, cu achiziții de rachete și cu partide care ne tot promit că se reformează…
Vă spun și vouă ce-am citit:
”Nea Vasile, un bătrân de 76 de ani, din localitatea Izvorul Muntelui, județul Neamț, care mergea zilnic pe jos 10 kilometri, a murit după ce a fost lovit de o mașină.”
De ce mergea nea Vasile pe jos 10 kilometri? Răspuns: ca să-ți cumpere de mâncare. 5 kilometri dus, 5 kilometri întors.
Șoferul care conducea mașina era băut. Nu, nu e vorba de șofer. Nu e vorba nici de accident în sine poate…

Am impresa asta că în țară, pe harta țării, sunt zone întregi de unde statul este absent… Pete negre, mari pete de neant unde cu oamenii se poate întâmpla aproape orice: femei care nasc singure, bătrâni uitați în case și care se sting cu zile, copii care nu ajung cu anii la școală nu doar pentru că nu au cu ce, dar nici nu au acte. Ce rost mai are să vorbim de asigurări medicale…, un moft.

Cred că e primul lucru la care ar trebui să lucreze România de azi: la un stat. La un stat care să fie prezent peste tot pe teritoriul acestei țări. La un stat căruia să i se poată adresa oricare dintre cetățeni. Un stat care să-i bage pe toți în seamă.

Vă dați seama, o țară din UE, în 2017, o țară care dă miliarde de euro pe arme, nu are un serviciu prin care acestor oameni în vârstă să li se aducă mâncare. Sau un serviciu prin care măcar o dată pe stăptămână să ajungă cineva la acești bătrâni și să-i întrebe dacă mai au puls.
Ce blestem pe acest popor: să aibă două state paralele, ambele lucrând împotriva lui.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Starea Nației – 21 noiembrie 2017

Ceasul bun – 21 noiembrie 2017

Circ vicios

Nu v-a crescut

Am găsit twitter la PeSeDeu!

Eu cu cine… protestez?