#metoo

Ați citi, ați auzit de scandalul cu producătorul american care hărțuia sexual femei, fie că era vorba de actrițe cunoscute, cu nume și cotă, fie că era vorba de tinere aspirante.
Acum, există o întreagă mișcare mondială, reunită sub hashtagul-ul MeToo – și ei, și mie mi s-a întâmplat deci – femei din toată lumea povestind despre momentele în care, la muncă, pe stradă ori în mijloace de transport au fost hărțuite sexual, bruscate, umilite.

Bineînțeles, că se găsesc unii care să zică: ”Aa, și de ce vii, domnule, tocmai acum să povestești?” Hm, tocmai pentru că acum, iată, tema este în atenția întregii lumi, tocmai pentru că acum foarte multe femei au curajul s-o facă.
Femei care, atenție, cine sunt? Sunt prietenele, surorile sau mamele noastre, că doar nu niște ființe extraterestre picate ieri pe-aici.

Mai degrabă cred că ar trebui să ne întrebăm de ce nu știam de toate aceste întâmplări? De ce aceste femei, prietene, surori, mame, au tăcut, nu au avut curajul să ne povestească nici nouă? Și, da, iată de ce nu povesteau: pentru că se nasc astfel de reacții: și de ce ai tăcut, fă, până acum? Îîî, îngrozitor.

Mai sunt cei care spun: ”Așa, și, la ce ajută asta? Nu ajută la nimic”, zic ei.
Ba da, tati, ajută. Tocmai astfel discutăm în societate despre probleme pe care le ținem ascunse sub preș într-o vinovăție și într-o complicitate generale. Cum altfel?
Ce e atât de greu să ne ascultăm puțin unii pe alții, să înțelegem și situația celuilalt și să îi condamnăm, măcar public, pe cei care abuzează de forța lor sau de funcția pe care o au pentru a a-i umili și a-i răni pe alții?

Cum Doamne iartă-mă să ajungem să avem o lume mai bună, mai lipsită de violență dacă nu scoatem la lumină violența dintre noi și raporturile de putere care conduc la violență? Deci, să vorbim, să spunem, să discutăm. Face bine.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Protestul etapei

Calcule, mănânci ovăz?

E groasă și crasă

Trenule, pușcărie mică…

Ursul Manda