Iubirea de moșie e un zid…

vime

Io, mamă, eu iubesc țara de nu mai pot, ia, dă-te, dă-te să-ți arăt!
Fii atent ce-o mai iubesc și cum îi fac și cum… Doamne, i-aș face un copil dacă s-ar putea.
Alo, alo, haideți să ne punem din nou țigla pe casă și să ne calmăm.
Citeam ce s-a întâmplat în Polonia zilele trecute. Acolo, extrema dreaptă a spânzurat efigiile unor deputați europeni polonezi văzuți ca trădători de țară.

”Spânzurătoare pentru trădători” s-a numit nebunia, da ”Spânzurătoare pentru trădători”. Ăștia sunt mari iubitori de patrie, după spusele lor. Și mai toate atrocitățile lumii moderne au plecat dintr-o așa zisă iubire de țară, de popor, de nație, de specific, de ceea ce ne diferențiază mai degrabă, decât de ceea ce ne face asemănători, o dragoste față de ceea ce ne separă mai degrabă, decât de ceea ce ne ține împreună.

Din păcate, trăim din nou vremuri în care facem din străini țintele nereușitelor și frustrărilor noastre, demonstrația de forță, de violență de care unii au nevoie ca să arate cât de mult își iubesc ei țara.

Niciodată, niciodată în istorie iubirea asta bolnavă nu a condus la ceva bun.
Nu va conduce nici acum. Evident, sperăm că nu se va ajunge acolo, dar pentu asta este nevoie ca noi toți să le semnalăm și să le condamnăm. La fel cei care ne conduc, dacă nu sunt duși cu capul.

Știți care a fost reacția premierului polonez?… A zis că astfel de manifestări îi ”displac”. Asta e ca și cum cineva ți-ar da cu parul în cap, iar tu ai răspunde făcându-l ”obrăznicuț”. Nu e bine.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Starea Nației – 30 noiembrie 2017

România cu ochii în soare

Bogații noștri ce mai fac?

Teamă pentru acasă

E tristețea cât casa