E o iluzie că România ar exista

Noi avem doar impresia că avem o țară. Da, vorbim mult despre ea și ni s-a creat senzația că ea chiar ar exista. Dar nu, nu prea există.
La prima ploaie se duce naiba tot. La prima furtună îi zboară toate toate acoperișurile, la primul cutremur i se dărâmă toate zidurile, la primul incendiu se vede că nu avem spitale.
Mă uit la asta cu școlile… au dat ploile și cad tavanele pe la toate școlile… Pe bune, zici că-s făcute din făină. Se înmoaie și cad. E halucinant.

Noi, în timpul ăsta vorbim despre România, cum e România, cum e nu știu ce, statul paralel… Exact paralel, România paralelă mai degrabă… paralelă cu normalitatea, cu orice normă de viețuire civilizată, cu orice viitor.
Pur și simplu ne mințim că avem o țară de atâta vreme încât am ajuns să credem că țara asta există.

N-avem, fraților, n-avem… avem așa ceva ce ar putea cândva să fie o țară, adică un loc unde oamenii să trăiască după norme ale acestui secol, în care să existe un stat care să-i protejeze pe cetățeni, o țară în care să existe un stat care să aibă proiecte clare, simple și care chiar să le ducă la îndeplinire.
Nu deliruri cu dezvoltări miraculoase, cu străinii care ne vor răul, cu copii care merg noaptea la culcare fără să mănânce și cu bătrâni umiliți, care stau cu mâna întinsă la generațiile mai tinere…

Nu există o țară fără solidaritate, fără compasiune, fără onestitate și fără un dram de creier și de pricepere. Aa, așa, că vorbim de țara noastră la televizor și pe Facebook, vai ce frumos… degeaba.
Realitatea ne arată că România nu prea există. E ceva așa, ca un neon care pâlpâie, pe un hol întunecat. Mai mult te enervează.

Distribuie:

Copiază linkul Linkul a fost copiat

Starea Nației – 14 noiembrie 2017

Ceasul bun – 14 noiembrie 2017

Victor, viclean copil de casă…

Numai pușcărie avem în cap

Justiția e oarbă, dar are ciocan